AŞEZAREA NEOLITICĂ STARČEVO-CRIŞ DE LA TRESTIANA

 

            Aşezarea se află la 3 km sud de municipiul Bârlad şi 0,5 km nord de actualul sat Trestiana.

            Situl arheologic a fost amplasat pe o terasă cu înclinaţie moderată (est-vest), dominată de platoul Dealul Mare.

            Terasa pătrunde în lunca dinspre vest, formată de râul Bârlad care afluiază, de la nord la sud, la o depărtare de aproximativ 500-600 m. La cca. 150 m, la est-sud-est aşezarea este secondată de pârâul Trestiana care se varsă în râul Bârlad. Deasupra aşezării, câţiva metri mai jos de platoul Dealul Mare, se află un izvor (captat acum de locuitorii satului din apropiere) care constituia sursa de apă potabilă.

            Sursa de apă, împreună cu vegetaţia de pădure (pădurea aproape dispărută astăzi), clima caldă etc., care întreţineau o faună bogată (mistreţul, căpriorul, cerbul, bourul), apoi mediul forestier au fost condiţii prielnice practicării unor activităţi specifice unei economii de subzistenţă bazată pe creşterea animalelor domestice, cultivarea primitivă a plantelor, vânătoare, pescuit şi cules.

            Trecând printre construcţii actuale ale localnicilor din satul  apropiat (adăposturi pentru vite şi un “lac” pentru raţe în a cărui perete se aflau oase dintr-un schelet uman – devenit ulterior mormântul M3 – s-a reuşit reconstituirea axului longitudinal, est-vest al aşezării neolitice pe o lungime de 250 m.

            Pe suprafaţa reconstituită a aşezării (cca. 4000 m2) au fost descoperite: 27 de locuinţe; vetre şi un cuptor aparţinând comunităţii stabilită aici; printre acestea, pe terasa inferioară a aşezării au fost descoperite 42 de morminte datate în epoci diferite:

-         11 morminte au aparţinut comunităţii neolitice din aşezare;

-         6 morminte au aparţinut unei comunităţi din epoca bronzului, cultura Noua;

-         4 morminte au fost datate în prima epocă a fierului – Hallstatt;

-         2 au aparţinut unei populaţii din sec. III-IV.

Celelalte 19 morminte cu schelete distruse, aproape total, şi fără inventar nu au putut fi determinate.

                        Din locuinţe s-a adunat o cantitate impresionantă de material arheologic: unelte, ceramică şi plastică care dau posibilitatea cunoaşterii şi a evoluţiei unor comunităţi neolitice timpurii la începuturile vieţii sedentare.

            Unelte:

-         unelte de piatră cioplită (obsidian, silex, gresie): lame, răzuitoare, vârfuri etc.;

-         unelte din piatră şlefuită (marnă, silicolit, amfibolit, gresie etc.): topoare, dăltițe, netezuitoare etc.;

-         unelte de os: ace de cusut, spatule, netezuitoare etc.;

-         ac de cupru;

-         piese de lut: fusaiole, greutăţi.

Ceramica este cel mai numeros material cu o mare varietate de forme şi decor: oale, străchini, păhărele, cupe etc. Deosebită este componenta ceramicii pictate realizată pe cupe acoperite cu culoarea roşie pe care s-au executat motive de culoare albă şi neagră.

            Plastica, formată din figurine antropomorfe şi  zoomorfe.

            Comunităţile civilizaţiei Starčevo-Criş au pătruns în Moldova dinspre sud-est prin trecătorile Carpaţilor răsăriteni, aici fiind amintite peste 150 de staţiuni, dintre acestea cea mai intens cercetată este aşezarea de la Trestiana.

            Evoluţia paralelă manifestată pe plan material şi spiritual include aşezarea de la Trestiana în marea civilizaţie a neo-eneoliticului Starčevo-Criş care se întinde din Macedonia până în Europa sud-centrală.

 

 

 

NECROPOLA ȘI AȘEZAREA DE SEC. IV-V P. CHR. DE LA BÂRLAD-VALEA SEACĂ

 

               Aşezarea de la Bârlad-Valea Seacă a fost identificată în vara anului 1959 cu prilejul unor cercetări  de suprafaţă. În primăvara anului următor, în urma altor cercetări perieghetice, au fost surprinse urmele unui bordei situat la periferia nordică a aşezării, în malul stâng al pârâului Valea Seacă ce traversează aşezarea de la nord la sud. Deşi distrus în mare parte prin erodare, bordeiul (B1) prezenta o importanţă aparte, deoarece pe podeaua care se mai păstra ,,in situ”, pe lângă fragmentele ceramice lucrate cu mâna şi la roată, se mai aflau multe coarne de cerb retezate în bucăţi, unele despicate, precum şi câteva plăcuţe dreptunghiulare obţinute prin cioplire, fapt care indică practicarea activităţii de prelucrare a cornului de cerb. Nu se poate stabili însă, atunci, care erau produsele ce se realizau din cornul astfel preparat.

                Săpăturile sistematice în aşezare au început în anul 1967 şi au continuat, cu unele întreruperi, până în anul 1986. Din anul 1972 până în 1975, cercetarea în aşezare a fost realizată în paralel cu cea din necropola acesteia, descoperită anterior (1971), apoi săpăturile sunt întrerupte, reluându-se  în anul 1980 până în anul 1986, când au fost din nou întrerupte, fără ca întreaga suprafaţă a sitului să fie investigată prin săpături arheologice. Dintre vestigiile descoperite de-a lungul campaniilor de săpături, în aşezare, menţionăm 24 de locuinţe de suprafaţă, 21 bordeie/atelier, 10 anexe, 12 vetre în afara locuinţelor, 8 locuri de lucru în aer liber, 23 gropi cu caracter cultual şi 18 gropi menajere, 2 cuptoare pentru ceramică, etc.

               Explorările asidue pentru identificarea necropolei, au dat rezultate mult mai târziu (1971), când într-un muşuroi de cârtiţă au fost scoase la suprafaţă câteva mici fragmente de oase calcinate. Sistemul de  sondare folosit a dus la descoperirea unei mari necropole (295 morminte de incineraţie, 252 de morminte de înhumaţie) datată în secolele IV-V p.Ch., precum şi a unui considerabil număr de gropi – 59, dintre care unele, cu caracter cultual, raportate cronolologic necropolei, altele databile în secolele IX-X  p.Ch. şi a unui grup, fără materiale arheologice, nedatabile.

 

 

 

NECROPOLA DE SEC. IV P. CHR. DE LA  BOGDĂNEȘTI - FĂLCIU

 

              Primele informaţii legate de existenţa unui sit arhelogic în perimetrul satului Bogdaneşi, com. Fălciu au fost lansate de neobositul şi îndrăgostitul de arheologie prof. Coman Ghenuţă de la Liceul din oraşul  Murgeni. După primele observaţii de suprafaţă realizate de regretatul arheolog Vasile Palade lucrările propriu zise au început la data de 1 iulie 1967, având drept scop salvarea mormintelor, care se distrugeau cu mare rapiditate ca urmare a prăbuşirilor repetate malurilor Prutului, din dreptul casei lui N. Diaconu, înspre nord – punctul La lutărie.

             Din punct de vedere topografic terenul  este un lot oval, flancat spre est de lunca Prutului, Copăceana, care se revarsă în Prut, ocolind lotul real spre vest şi sud ( până la vărsare). În dreptul casei lui N. Diaconu, înspre nord, între şoseaua ce duce la Fălciu şi malul Prutului există o fâşie de teren de circa 20 - 40 m lăţime şi 200-250 m lungime, unde în malul gârlei  au apărut  schelete şi urme de gropi  cu altă destinaţie.

Din acest mal, locuitorii satului Bogdăneşti, obijnuiau să sape pământ pentru chirpici, înaintând  în medie cu 1 m pe an, în adâncime. De asemenea terenul şi implicit necropola au mai fost afectate  şi de nişte  tranşee şi fortificaţii  militare, din  timpul  celui de al doilea  război mondial (1941).

               În urma celor 5 campanii de cercetare au fost scoase la lumină 152 de morminte, de înhumaţie şi incineraţie, două gropi cu schelete de caini în interior, 19 gropi menajere în mare majoritate încadrate în evul mediu timpuriu, sec. IX – X, multe neprecizate cronologic şi o groapa datată în secolul IV p. CH., trei locuinţe de suprafaţă din care două sunt încadrate cronologic în sec IX – X, iar una nu este încadrată. şi patru bordeie încadrate în secolele VIII – IX.

 

 

 

NECROPOLA DE SECOL IV D. CHR. DIN PUNCTUL LA MOVILĂ, COM. POGONEŞTI, JUD, VASLUI

              Necropola din punctul  „La Movilă”,  a fost descoperită în urma prăbuşirilor repetate a malului stând al pârâului Tutova, prăbuşiri în urma cărora elevii şcolii din comuna Pogoneşti au recuperat câteva obiecte. De această  situaţie a fost sesizat muzeul bârlădean, iar regretatul arheolog Vasile Palade s-a deplasat la faţa locului  unde a constatat prezenţa unei necropole care prin inventarul recuperat  putea fi încadrată  în aria  culturii Sântana de Mureş  - Cerneahov

            În anul 1990 Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad prin persoana  arheologului Vasile Palade a organizat un  prim sondaj în urma căruia au fost scoase la lumină  primele trei  morminte, care prin caracteristicile inventarului confirmau presupunerile iniţiale.

            Începând cu anul 1991 Mircea Mamalaucă a preluat cercetarea în necropola  nou descoperită, cercetare  pe care  am derulat-o pe parcursul mai multor ani, anul 2001 fiind anul ultimei campanii. În perimetrul cercetat incluzând  şi cele trei morminte descoperite cu prilejul  sondajului din 1990 au fost scoase la lumina 58 de morminte. Perimetrul acestei necropole este investigat aproape în întregime, reuşind să-i  determinăm,  în mare măsură.

 

 

NECROPOLA DE SECOL IV D. CHR. DIN PUNCTUL ISLAZ, SAT POLOCIN, COM. POGONEȘTI, JUD. VASLUI

             Necropola se află la circa 200 m sud de marginea satului Polocin, com. Pogoneşti, pe malul drept al pârâului Tutova. Aceasta numără nu mai puţin de 79 de morminte, dintre care 23 de incineraţie şi 56 de înhumaţie. Cercetarea s-a derulat pe parcursul mai multor campanii, cu unele întreruperi, între anii 2001-2009. În urma acestora, am reuşit să recuperăm un număr semnificativ de artefacte şi am surprins o serie de elemente legate de riturile şi ritualurile de înmormântare, toate acestea fiind absolut necesare în vederea descifrării principalelor trăsături ale culturii Sântana de Mureş-Černjachov, din acest areal.